azi am împlinit 8 ani

cum ar veni, mai mult decât o educație. până una, alta, am fost la mătușa în vizită și-am mâncat borș și caș și pastramă căci, deh, așa își spală păcatele c-a plecat în străini și mă vede doar o dată pe an

să ne trăim și să ne iubim!

scurt, dar bine!

a fost S acasă și mi-a luat o săptămână să mă adun să vă povestesc. am mâncat cireșe, roșii și brânză, am fost în plimbăreală la Turnul lui Ștefan (cel Mare, nu Pinalti),

am luat taxiul pentru că ne prindea furtuna (culmea, chiar ne-a luat), ne-am tras de coadă și ne-am minunat cât de uriaș sunt, am dormit în pat (nu prea mult că-mi era prea cald), am încercat să-ncap în geamantan

 (din păcate fără succes)

pasc fericit într-adevăr

spre Perla de cultură a Moldovei

că S e femeie independentă care-a crescut un câine fără bărbat, știm. că S a cărat la viața ei atâtea papornițe câte vase n-au legat otomanii pe Dunăre, aflați. așadar, când veni vremea să chemăm taxiul spre gară, am numărat bagajele: patru și eu. umbl-o vorbă-n târg c-atunci când pleci cu animalul la drum, e bine să ai măcar o mână liberă, să ai de ce-i agăța lesa. uite-așa, o geantă-n spate, trei pe umăr, câinele-n dinți, am pornit spre gară. niciodată n-a fost drumul până pe peron mai lung, dar această Vitoria Lipan care e S, tot a regretat c-a lăsat o sacoșă la București. cu urcatu-n tren a fost mai greu, semn că orice femeie independentă cu câine zvăpăiat de patruzecei de kile și patru bagaje are nevoie de-un bărbat în viața ei. de data asta, sub chipul unui zmeu călător cu brad la subsoară ce i-a-nșfăcat doo bagaje și i le-a urcat în vagonul șapte, deasupra locului cu numărul doisprezece. sunt înclinat să cred că oamenii sunt intr-adevăr mai buni când Fuego le cântă din difuzoare în supermarket, altfel cum să-ți explici c-am primit mai întâi un sfert, apoi o jumate de senvici cu șnițel de la Spring Time?! ce-i drept, atunci când controlorul îți zice ai fost cel mai cuminte câine pe care l-am avut vreodată, mă mir că n-am primit și-un os! controlorul a dat tonul, a urmat un nene care-a exclamat în repetate rânduri în drum spre compartimentul unde nu intră decât o singură persoană ești demn de Guiness Book; băi, tu nu ești cățel, nici ham nu am auzit de la tine! în rest, lumea curioasă de unde sunt, cine sunt, cum mă cheamă. 
ce rasă e? Golden Retriever. a, cățel salvator! da, am salvat-o pe S!

sesiune de autografe

ne-a fost lene să mai plecăm ieri, așa că azi, 15 minute înainte de plecarea trenului spre Piatra-Neamț, mă găsiți pe peron, dispus să dau ultimele autografe pe anul ăsta. n-o să regretați, că mi-s uber mega pufos, s-a ocupat S să mă șamponeze de 2 ori, să fiu în rând cu lumea coafată și-aranjată. a fost și la farmacia cu prețuri foarte mici și mi-a luat soluție auriculară, să fie treaba treabă, unde tanti farmacistă a-ntrebat stângace "pentru cățel, nu?". cum ar veni, am rămas în memoria colectivă a cartierului. ce-i drept, cum și cine ar fi putut să uite așa o apariție câinească?

m-a preluat S!

Guess who?

despre vacanța mea de vară de care n-am apucat să vă povestesc (Moldova/partea a II-a)

apoi voi mai credeți că mai țin minte ceva? decât poate că m-am scăldat cu S la gârlă. cam atât, dar măcar am poze să v-arăt, deci tot e ceva 

despre vacanța mea de vară de care n-am apucat să vă povestesc (Ardealul/partea I)

după ce S a demisionat, am dormit cu zilele până la amiază, când atingeam punctul de fierbere și era nevoie să coborâm în parc, să alerg după mingi, să mă tăvălesc în iarbă și S să facă pe intelectuala, să vezi și să nu crezi, să citească la umbra coniferelor. demersul n-a durat însă mult: să-mi ziceți voi cine-ar putea să citească și totodată să fie cu ochii-n patru după mine. după ce ni s-a luat de București, am mers în Ardeal, la bunici, doișpe ore cu trenul. nu, vezica mea n-a fost încercată, căci pauzele lungi și dese, cheia marilor succese: Brașov, Sibiu, Șibot. și tare bine o mai fost c-am făcut de toate: am urcat sus pe Cetate, am fost pe stadion, am fost în cimitiru' nou, am fost sus pe râu. iar când am fost sus pe râu, într-o duminică, ne-am oprit în piața mare, că era zi de târg și-am zis să luăm roșii, ceapă, pâine coaptă pe vatră și telemea proaspătă de la sibieni. nu mare ne-a fost mirarea că oamenii de la stână îs mari iubitori de animale și de mine. S, pățită de la București, această capitală septică și atât de civilizată, a ramas cu mine undeva în afara zonei de brânzeturi, că deh, împrăștii păr și bălesc la telemea. degeaba, vânzătorii de brânză ne-au chemat înăuntru, să nu stăm în soare, dară să intrăm și noi, să gustăm telemeaua. nu doar că am gustat-o, dar jumate din ce s-a cumpărat am avut grijă să cerșesc.

aerul condiționat a funcționat și-n personal

doi uriași în haltă 

sus pe Cetate

sus pe râu

unde m-am scăldat precum Nică

am făcut și-o tură de stadion

bine, două ture de stadion

înapoi la București

 

azi e ziua mea!

7 ani de porceală
7 ani de mingi
7 ani de plimbăreală
7 ani de smotoceală
7 ani de bale
7 ani de pufoșenie

de-aia mi se spune Retriever

sau mai degrabă poate ar trebui să mi se spună Finder: între timp am găsit cele doo mingi, le-am mai pierdut o dată și-acum am mai găsit doar una. poate se găsește vreunul să comenteze c-ar trebui să mi se spună Loser că sar pe voi și-atunci să vă văd cum dați jos de pe voi 42 de kile fără să intervină S.

am pierdut

doo mingi în doo zile. în ritmul ăsta, rămân fără mingi găsite. vorba profesorului de chimie, "nimic nu se pierde, totul se transformă". diseară ar trebui să fiu totuși puțin mai atent

sentimentalisme și nu numai

de azi într-o lună jumate, voi fi având 7 ani. ȘAPTE. acum 6 ani și 8 luni, S n-a stat pe gânduri prea mult și m-a adus acasă într-un  rucsac de îndată ce-a văzut niște poze cu mine pe messenger. nu era să le fi văzut pe mIRC, ca doar oi fi având eu 47 de ani omenești, dar totuși mi-s în floarea vârstei. random piece of advice: don't go shopping with a broken heart, you might as well end up buying yourself a Golden Retriever. stăpânii studenți rămân ză best: îți iei cele mai puține ziare pe trufă, vorba aia, te-nveți să faci afară cel mai repede, doar toată ziua bună ziua ești afară-n parcuri. cum nici S n-a fost crescută-n Pampers, ci mai degrabă-n pelinci, așa și eu, în ziare gratuite, pe față substrase din punctul de distribuție de la Facultatea de Drept. crescut din bani de bursă și ceva freelance writings, n-am ajuns rău, mă mențin undeva-n jur de 42 de kile. am avut highs and lows, babesioză, râie, am înghițit atât chiloți bărbătești tetra extra large, cât și femeiești de dantelă, ca o ață dentară, șosete flaușate-mpuțite, sârme, cercei, am înotat în Marea Nordului și m-am scăldat în Dunărea din Budapesta, mi-am marcat teritorii în Amsterdam și Hamburg, am bătut Țara Românească-n lung și-n lat. am cucerit inimi, am speriat copii, am fost în vizite, am locuit în deplasare la oameni la fel de frumoși ca și mine. am râs-plâns cu S (sau invers) în nopțile târzii, am împărțit același pat, deși mai des același castron de mâncare. dar am divagat. ce vroiam de fapt să vă spun e că-mi caut din nou familie adoptivă. o ea, un el sau ei pe care să-i veselesc, să-i alerg și să le fur papucii de casă. rămân cel mai bun prieten al lui S și dragostea vieții ei, dar pentru câteva luni we're going the distance. been there, done that, lost some weight, should be alright. caut pe cineva care să aibă o inimă mare, dovadă că și acum trăiesc în 20m pătrați și n-am fost nicicând mai fericit (până să scriu rândurile astea). pentru detalii, vorbiți cu S (via comment sau @ imi.raspunzi@gmail.com), eu am lucruri mai bune de făcut, mai precis să cobor acum în parc, să alerg după mingi! dau din coadă și vă mulțam fain.

S s-a ținut de cuvânt!

aseară, pe la 1, îmi făcea baie cu clăbuci.

ciao, bello!

e doar ora 4 după-amiaza și-aș putea spune c-am avut o zi plină (unde mai pui că astă seară S mi-a promis c-are să mă spele). de dimineață am ieșit în parcaletele din fața blocului, unde-am alergat după mingea de tenis. am reușit s-o pierd în tufiș, dar n-a fost cu pagubă: what... comes around, goes around. cum ar veni, ce pierd azi, mâine găsesc. am fost și la spălătorie să-și ridice S textila și-am fost legat de panoul publicitar EcoFresh. atât timp cât e eco, n-am nimic de comentat. știți cum e când ai ditamai parcul în fața blocului? devine deodată prea mic, prea... țarc! și deci curată extravaganță, am purces in Herăstrău, în mijlocul zilei, în mijlocul săptămânii, prima dată după 9 luni. it's been a blast! mi-am amușinat minge nouă de tenis uitată de-un fraier în spațiul pentru câini și-am plecat mai departe, spre spațiul pentru oameni. "uite, face ca un porc! a înghițit un porc!". greșit, SUNT un porc! un porc care s-a răcorit bând apă de la cișmea și udându-și pleata în stropitori. un porc care-a făcut poze cu copiii și-a vrut să-l coțăie pe Rocky, Golden de-un an. aș dori să profit de această ocazie și să precizez pe această cale că nu coțăi din motiv de alpha dog, ci de Ψcho dog. "ciao, bello!" și-au luat la revedere fanii, am dat din coadă și-am plecat acasă, sa dorm.

între timp,

m-am vaccinat,
am fost mușcat de Toby și-acum mi-s o Rață cu defect,

am primit jucărie nouă,

iar S plănuiește să-mi facă baie de o săptămână.