uite mingea, nu e mingea

cu mylo (xyloto)

afară ploo,

S are cizme de cauciuc londoneze, dar n-are umbrelă, deci stăm în casă, pe pilota uscată și pufoasă de la ikea

o săptămână a devenit trei,

dar știți că io n-am noțiunea timpului, cresc într-un an cât creșteți voi în 7. plus, nu mi-am văzut botul de-atâta călătorit, înotat, fugit după mingi și mutat. dar s-o luăm de unde-am rămas:

adică de la mare. da, pe tren mi-au dat turiștii brânzoaice făcute la ei acasă, la brașov. da, am cucerit litoralul, ca de obicei. da, am mâncat toate prostiile de pe lume că doar am fost în concediu: pufuleți, covrigi simpli, covrigi cu chimion. da, a venit lumea să facă poze cu mine pe plajă. da, am fost dat exemplu tuturor copiilor cărora le era frică să-nvețe să-noate. da, mi-a fluturat vântu-n urechi pe bulevardul mamaia:

da, am conviețuit în pace cu chocho și neamul motănesc:

și, poate cel mai important, da, a fost ziua mea și-am purtat tiară:

aș fi stat la mare pân-aș fi făcut otită cronică, dar a trebuit să ne continuăm drumețiile-n lung și-n tren

și să ne fie clar, nici gările nu mai sunt ce-au fost. de unde-n copilăriile lui S la vințu de jos se scurgeau petuniile din ghivece, azi se mai scurge doar alcoolu-n potire la barul de zi. nu cred să fi alunecat pe el, ci mai degrabă am călcat într-un ciob al aceleiași sticle de alcool vărsat. odată descălecat din tren și ajunși în gară, S a observat: lăbuța-mi era înecată-n sânge! doo ore a durat: să se oprească și să vină legătura cu orașul martir

în cugir toată lumea mi-a spus simplu: "dulău". am mâncat ca un porc și m-am plimbat pe sub vii. o săptămână mai târziu, m-am întors în bucurești

inspirată sau mai degrabă lipsită de inspirație, S m-a dus la vet înaintea drumului de 8 ore. un anti inflamator injectabil mai târziu, am făcut pișulake-n tren, între făgăraș și brașov. S a știut totuși să aprecieze c-am făcut în timp ce dispăruse și ea 20 de secunde la pișulake-n cabina unde nu intră decât o singură persoană. restul oamenilor din vagon nu mi-am dat însă seama cât au știut să aprecieze, cert e că S a sfârșit în 4 labe și sulul de hârtie igienică pe care-l aveam cu noi "în caz că". iar cazul a fost c-am făcut pișulake-n tren de la injecție, în timp ce S a fost înfierată că mă chinuie la așa drum lung. deși a șters pe jos cu smârc de mâini mentolat, nici o mie de ape n-ar mai fi spălat-o de-așa insensibilitate la vezica "dulăului". odată-ntorși, S m-a dus în noul nostru cuibușor de nebunii, sus, aproape de cer, să fim din nou împreună, cu capul în nori