cuvinte cheie

vecinul de la 6
good old times
bulimie
miracol de crăciun

detaliat, zilele astea, dar ca să nu uit, deși problema nu e uitatul, ci sesiunea

oh, da!

În cursul zilei de miercuri, 27 ianuarie, şi în noaptea de miercuri spre joi, în partea de sud şi sud-est a ţării, va ninge şi se va depune strat nou de zăpadă.

a, noi suntem în sud/sud-est, nu? să curgă potopul solid, valuri, valuri, să ne rostogolim, rostogol, rostogol

"ești cățelul meu preferat"

bun așa. da' ce-s io? usturoi?

I'm going snow diving

cazemata noastră a ajuns atât de sus, încât n-a mai fost nevoie să luăm liftul, ci am pășit din vârful ei direct în balcon

în 10 minute suntem jos, la construit cazemate-n noapte

R.E.S.P.E.C.T.

senzațional! m-a bătut S!

așa cum bați un covor în zăpadă. iar acum sunt mai auriu, mai strălucitor, mai pufos, mai fericit. unde mai pui că acum miros și mai proaspăt, a iarnă

mi-am uitat mingea în fața ușii, dar vecinii de lângă au bătut la ușă și mi-au spus

ce mai face spaima chiloților?

a întrebat-o pe S vecinul de lângă [de parcă eu nu eram de față]
îs bine, mulțumesc, incerc să mă concentrez doar pe șervețele

fa la la la la la la la

mi-e atât de foame că mă gândeam s-o mănânc pe S

io zic că-s bine*, atât doar că mi-e foame

fiindcă S mă ia cu supe, sufleuri, lichide şi alte legume pasate şi nici astea în cantităţi industriale, ci atent cântărite şi servite din 3h în 3h

* am luat din proprie iniţiativă mingea în parcalete şi am fugit după ia ture peste ture, iar S se minuna cum de am atâta energie dupa 8 zile de post negru. se pare că şuncile pe care le-am pus peste sărbători au fost totuşi perfect timing. acum sunt tras prin inel, o minune de căţel
vorba mătuşii
am crescut un monstru de câine
lasă mătuşă, semăn cu voi

aş vrea ca în serile care vin s-adorm cu S citindu-mi din

episodul chilot

să vă reîmprospătez memoria:
pe 31 am înghiţit una bucată sănătoasă de chiloţi de bărbat (să nu aveţi impresia că mă cobor la nivel de tanga)
pe 2 dimineaţa am început să vomit. în deschidere am avut ceva ce aducea a material de chiloţi. am continuat să vomit în continuu pe 2, 3, 4
pe 5 şi 6 am fost în stand by
pe 7 am vomitat din nou
de pe 2 până pe 7 nu am mâncat nimic care să rămână în mine, chiar dacă a fost vorba doar de 50 de grame de piept de pui fiert şi 150 de grame de brânză de vaci slabă
de pe 2 până pe 7 nu mi-am făcut treburile şi cu toţii ştim că n-am multe pe cap
însă azi, pe 8 ale lunii, la ora 19.00, am fost în parcalete şi am scos ceva pe dos. sub lupa, la lumina stâlpului parte din sistemul de iluminat stradal, lui S i-au sticlit ochii la vederea BUMBACULUI. am încercat să fac din nou, văzând ce încântată e de moment, însă m-am blocat. salvarea a venit tot de la ea: cu mâna în punga uitată-n buzunar de pe vremea când folosea la ceva, a tras tot bumbacul ce mai rămăsese-n mine. la un moment dat, s-a pierdut cu firea crezând c-o să-mi tragă afară şi intestinele, căci tot trăgea şi trăgea. mă uit la ea şi e încă în stare de şoc. ca să credeţi, trebuia să fi văzut
filme cu proşti? prostii. vorba cuiva, ar trebui să filmăm zilnic tot, să edităm şi la sfârşit de săptămână să scoatem câte-un episod
iar episodul chilot, pardon, pilot ar fi putut să fie fără doar şi poate ăsta

afacerea chilot

a ajuns la urechile întregului etaj 5 al imobilului de pe poenaru bordea

afacerea facultatea de medicină veterinară a eşuat,

în schimb a triumfat, sau cel puţin aşa sperăm, afacerea consult la domiciliu
fiind ploaie şi vânt, zloată şi gloată, leşinat şi damblagit, am sunat la domnul doftor care m-a salvat de la moarte aka babesioză. acelaşi care-a mai dat nişte chixuri pe parcurs, dar căruia am decis să îi mai dăm o şansă
fiindcă se poate vorbi cu el şi totuşi nu e prost. a dat rateuri crunte, dar, pe de altă parte, uneori are şi sclipici de doftor. acum ori niciodată. ori mi ţi-l ridicăm iar în rândul sfinţilor, ori hasta la vista, baby
deci, se pare că am făcut intoxicaţie
de la ce? de la bucata de indispensabili pe care am înghiţit-o la moldova
de unde ştim? în primul rând, de la ce temperatură am
am făcut 3 injecţii, se pare că S m-a doftoricit bine cu metoclopramidul ăla, căci continuăm tratamentul încă 3zile
mâine vorbim iar cu domn doftor să îi spunem, sperăm, cum am progresat şi să stabilim dacă mai e nevoie sau nu de o nou rundă de injecţii
PS da, indispensabilii erau infestaţi întrucât m-am tăvălit înainte de masă în ei. am vrut să vă menajez de acest detaliu, dar până la urmă nu s-a putut, să mă iertaţi

S a plecat în recunoaştere la facultatea de medicină veterinară

n-am mai vomitat, dar nici n-am mancat

decat azi dimineatza niste piept de pui fiert. si n-am pofta de mancare, de unde S deduce ca nu sunt refacut complet
iar azi cand m-a dus in lesa sus, m-am pus in fund si m-am culcat in zapada sa-mi trag fufletul, sa prind putere. of

am vomitat de 2 ori azi-noapte

băusem nişte apă, dar n-am ţinut-o mai mult de o oră în mine. mai întâi la 1am, apoi la 5, trezind-o pe S din somn. io-s slăbit, iar S se ia de păr îngrijorată şi se întreabă la ce vet să se ducă, căci sperăm totuşi la un tratament la domicil, nu de alta, dar aţi vazut ce e afară?!
unde mai pui că dacă m-au bulversat 3etaje, aş presupune că o trancăneală cu autobuzul m-ar deruta complet. plus că e frig, şi ud, şi zloată, iar azi e a treia zi în care n-am mâncat nimic

galben turbat vs. alb pur

dorm, iar S s-a întors mai devreme de la centrofarmul de pe lipscani cu bunătăţi: metoclopramid şi saprosan
ca fapt divers, ce mi-a dat dimineaţa n-a fost ultima pastilă de metoclopramid rămasă în frigider, ci de furazolidon. poate pe viitor n-ar fi o idee chiar atât de rea să nu mai decupeze foliile de pastile ca pe-un model de origami şi să le păstreze în cutia iniţială
iar geme frigiderul de pastile: ranitidină, no spa, saprosan, metoclopramid, furazolidon, maalox. o casă de sensibiloşi, asta ca să nu spun căcăcios

am făcut să se topească zăpada. am vomitat iar. de 4 ori. în faţa blocului

nu m-am ţinut de cuvânt fiindcă

1. sunt un porc
2. sunt bolnav
deunăzi, S vorbea cu voce tare, vai, a trecut un an de când n-am mai fost bolnav, căci, cum bine putem căuta în dreapta, uşor mai jos, pe 2 ianuarie 2009 eram pe drumuri de munte, la veterinar
ei bine, pe 2 ianuarie 2010, mi-e din nou rău. am vomitat ieri de vreo 3-4 ori, încă o dată azi-dimineaţă la 6 şi ultima dată, acum o oră jumate
ce-i drept, ultima dată a fost de efect: am vomitat în faţa uşii domnului profesor de la etajul 3. profesorul de la facultate al lui S, adică. bine că nu l-am prins ieşind după o pâine
S bănuieşte că e de la bucata de indispensabili pe care am mâncat-o la piatra neamţ pe 31 dimineaţa, dar, totuşi, a fost doar o bucată de material. infect, ce-i drept
am luat un metoclopramid mai devreme, deci lets hope for ză best luând în considerare că azi n-am băut apă deloc
şi sperând că n-oi fi mâncat altceva prin cine ştie ce căi oculte

la fericiţi ani mai degrabă decât mulţi

revenim cu detalii mâine. detalii de călătorie, bineînţeles