spre Perla de cultură a Moldovei

că S e femeie independentă care-a crescut un câine fără bărbat, știm. că S a cărat la viața ei atâtea papornițe câte vase n-au legat otomanii pe Dunăre, aflați. așadar, când veni vremea să chemăm taxiul spre gară, am numărat bagajele: patru și eu. umbl-o vorbă-n târg c-atunci când pleci cu animalul la drum, e bine să ai măcar o mână liberă, să ai de ce-i agăța lesa. uite-așa, o geantă-n spate, trei pe umăr, câinele-n dinți, am pornit spre gară. niciodată n-a fost drumul până pe peron mai lung, dar această Vitoria Lipan care e S, tot a regretat c-a lăsat o sacoșă la București. cu urcatu-n tren a fost mai greu, semn că orice femeie independentă cu câine zvăpăiat de patruzecei de kile și patru bagaje are nevoie de-un bărbat în viața ei. de data asta, sub chipul unui zmeu călător cu brad la subsoară ce i-a-nșfăcat doo bagaje și i le-a urcat în vagonul șapte, deasupra locului cu numărul doisprezece. sunt înclinat să cred că oamenii sunt intr-adevăr mai buni când Fuego le cântă din difuzoare în supermarket, altfel cum să-ți explici c-am primit mai întâi un sfert, apoi o jumate de senvici cu șnițel de la Spring Time?! ce-i drept, atunci când controlorul îți zice ai fost cel mai cuminte câine pe care l-am avut vreodată, mă mir că n-am primit și-un os! controlorul a dat tonul, a urmat un nene care-a exclamat în repetate rânduri în drum spre compartimentul unde nu intră decât o singură persoană ești demn de Guiness Book; băi, tu nu ești cățel, nici ham nu am auzit de la tine! în rest, lumea curioasă de unde sunt, cine sunt, cum mă cheamă. 
ce rasă e? Golden Retriever. a, cățel salvator! da, am salvat-o pe S!

sesiune de autografe

ne-a fost lene să mai plecăm ieri, așa că azi, 15 minute înainte de plecarea trenului spre Piatra-Neamț, mă găsiți pe peron, dispus să dau ultimele autografe pe anul ăsta. n-o să regretați, că mi-s uber mega pufos, s-a ocupat S să mă șamponeze de 2 ori, să fiu în rând cu lumea coafată și-aranjată. a fost și la farmacia cu prețuri foarte mici și mi-a luat soluție auriculară, să fie treaba treabă, unde tanti farmacistă a-ntrebat stângace "pentru cățel, nu?". cum ar veni, am rămas în memoria colectivă a cartierului. ce-i drept, cum și cine ar fi putut să uite așa o apariție câinească?

m-a preluat S!

Guess who?

despre vacanța mea de vară de care n-am apucat să vă povestesc (Moldova/partea a II-a)

apoi voi mai credeți că mai țin minte ceva? decât poate că m-am scăldat cu S la gârlă. cam atât, dar măcar am poze să v-arăt, deci tot e ceva