după ce S a demisionat, am dormit cu zilele până la amiază, când atingeam punctul de fierbere și era nevoie să coborâm în parc, să alerg după mingi, să mă tăvălesc în iarbă și S să facă pe intelectuala, să vezi și să nu crezi, să citească la umbra coniferelor. demersul n-a durat însă mult: să-mi ziceți voi cine-ar putea să citească și totodată să fie cu ochii-n patru după mine. după ce ni s-a luat de București, am mers în Ardeal, la bunici, doișpe ore cu trenul. nu, vezica mea n-a fost încercată, căci pauzele lungi și dese, cheia marilor succese: Brașov, Sibiu, Șibot. și tare bine o mai fost c-am făcut de toate: am urcat sus pe Cetate, am fost pe stadion, am fost în cimitiru' nou, am fost sus pe râu. iar când am fost sus pe râu, într-o duminică, ne-am oprit în piața mare, că era zi de târg și-am zis să luăm roșii, ceapă, pâine coaptă pe vatră și telemea proaspătă de la sibieni. nu mare ne-a fost mirarea că oamenii de la stână îs mari iubitori de animale și de mine. S, pățită de la București, această capitală septică și atât de civilizată, a ramas cu mine undeva în afara zonei de brânzeturi, că deh, împrăștii păr și bălesc la telemea. degeaba, vânzătorii de brânză ne-au chemat înăuntru, să nu stăm în soare, dară să intrăm și noi, să gustăm telemeaua. nu doar că am gustat-o, dar jumate din ce s-a cumpărat am avut grijă să cerșesc.
aerul condiționat a funcționat și-n personal
doi uriași în haltă
sus pe Cetate
