avanpremiera

"calatorie in ardeal" se lanseaza pe marile ecrane (fie ele LCD sau de laptop) in luna august 2009. pana atunci, sitcomu` "ughi bughi cu matusa"

la dus (partea a II-a cu personalul particular)

la dus (partea I cu rapidul)

deci toarnă şi noi în jumate de oră trebe să ieşim pe uşă. înspre metrou. hai noroc că apă o sa fie din plin

să sperăm totuşi că

până la 4.30 am furtuna o să se oprească, nu de alta, dar să n-ajung ca un câine plouat la gară. deşi nici pe S n-o văd prea uscată: de unde să mai aibă o mână şi pentru umbrelă?!

plecăm în excursie

S e studentu`, io-s copilu, iar 111 şi 113 sunt cele doo locuri din capătul vagonului necompartimentat, unde nu deranjăm pe nimeni, decât poate oamenii care se plimbă ca-n codru între vagoane
cum o sa rezist atât pe drum, nu ştiu, cert e că la 14:08 începe partea a doua a călătoriei, măcar că o să mă dezmorţesc o oră în gară la alba
ne auzim după 18 iulie. nu foarte mult, că pe 20 S pleacă din nou, de data asta fără mine. matuşa se mută la noi, s-avem grijă unul de altul, să ne dixtrăm şi să facem ravagii în casa închiriată

program de seara

in parc la izvor. de la 22:45 la 23:40. numa` bine. fara oameni, fara caldura. racoare, liniste

să îmi fie de bine

S îmi găteşte cină romantică

deja bucata de rasol de vită cu carne fierbe. urmează şi legumele imediat

[shtiu sa latru toata discografia ff]

sa cante muzica, sa dam din coada shi labe

[paranteza]

S leviteaza de fericire. pe biletu` bestfest solistu` s-a semnat caligrafic: alex. no you girls rasuna din boxe ca la balamuc. de o ora. in continuu. noroc ca vecinii de langa is plecatzi in state pana la sfarshitul lunii

prostia ar trebui sa aiba limite. dar n-are. senilitatea ar trebui sa aiba limite. n-are nici ea

ca orice caine care se respecta, dimineatza la 10 eram deja in parcalete. mi-am facut treburile, S a scos punga (ca de obicei, ash putea adauga), a strans, a purces inspre tomberon. toate bune shi frumoase, nu?
ei bine nu. stimata doamna cu simtzu` civic supraexcitat din blocul de peste 2 randuri de parcare shi strada pe care trec mashini s-a autosesizat
ce-i drept, n-am folosit pungi biodegradabile, nu participam la salvarea planetei, neshte nesemtzitzi, n-ai cu cine. a dracului sa fiu, nu asta era problema
urland din fereastra blocului de peste drum:
nesimtzito, strange cu un farash dupa el, dar nu tzi-e rushine? strange odata dupa el! animalule!
un timid: doamna, dar n-atzi vazut c-am strans? fara succes
nu tzi-e rushine? nesimtzito! animalule!
am tacut shi ne-am vazut de-ale noastre. urlete nedescifrabile au continuat, dar am baga totushi mana in foc ca nu erau de lauda. un neuron mai avem, macar sa-l pastram de amintire. nu garantam pentru data viitoare cand, daca e cazu`, putem sa-i aruncam punga nebiodegradabila direct intre ochi. sa stai la etaju` 1 are avantaje shi dezavantaje

deci mai ploo mult?

de fapt, sa ploo. sa se opreasca numai cand cobor eu in parcalete