vandalism și subtilizare

sunt spaima cartierului. alaltăieri seara m-am suit pe-o bancă și amușinam teii când octavele unei plimbărețe ne-au rupt visarea. ce caută câinele pe bancă, duceți-vă cu el în țarcul de câini, dacă toată lumea ar face așa, cum ar fi? ar fi o lume mai bună, pe cuvânt c-așa ar fi. bine că i-a palpitat doamnei glanda simțului civic în acest moment definitoriu pentru țară. și ca să nu ma dezic, de dimineață, încercam să mă cațăr într-un copac sub privirile contrariate ale lui S. Rață, pisică? tot ce fac are însă o explicație: în copacul cu pricina erau ascunse doo mingi, de cineva dibuite între crengi. pungaș cum știți, pardon, retriever, am subtilizat una dintre ele și-am fugit acasă cu ea, în timp ce S mă mângâia mândră pe cap: niște borfași.

da,

nu m-am ținut de lătrat și nu v-am povestit câte și mai câte. poate dac-aș fi primit și eu o tabletă cadou de Crăciun (ca toată lumea bună), mi-ar fi fost mai ușor să taciscrin. ce-ați pierdut? s-o luăm cu începutul.
1. am mâncat o șoseată flaușată. cât se poate de împuțită. dintr-o îmbucătură. mi-a luat zece zile s-o vomit, timp în care S a trecut prin diverse stări, de la disperare la îndoială, de la grijă la nervi. a înghițit-o? n-a înghițit-o? unde e? sau, mai bine întrebat, pe unde o să iasă?! dar o să iasă?! pe gură a ieșit, dar după zece zile, într-o sâmbătă dimineață la ora opt.
2. am fost căutat de fete multiple, chiar dacă de provincie. de la călărași, de la bragadiru. degeaba, n-am prestat nimic, au bătut drumul degeaba, eu în schimb nu. nu mă las bătut adică.
3. dar poate cel mai important, am fost la mare. la marea ce anul ăsta s-a prelungit din Vamă până-n Krapetz, unde apa e mai caldă și câinii mănâncă stavrizi/hamsii, miroase a ardei copți și-am fost tratat ca un VIP guest. nu de alta, dar dacă nu, aș fi dormit în portbagaj, nu în hotelul care nu acceptă patrupede păroase de România. S a părut să aprecieze mai mult beneficiile unui pat moale, duș și apa curentă, dar mie mi-a rămas mai mult gândul la prima noapte din Vamă, la cort, unde am putut profita de libertate. pe la 7 am escapat din cort, săpând și șerpuindu-mă, să-mi lucească blana în lumina răsăritului. pe la 7 trecute fix, S, cu părul vâlvoi, 3 straturi de polare împrumutate, în șosete și nespălată pe dinți, fugea după mine pe plajă. ia-ma de unde nu-s. și totuși eram, dar urcat pe-un alt golden. noroc că Vama văzuse multe la sezoanele ai ca să se mai sesizeze careva și să se uite mirat

la grămadă, de prin telefon adunate

 La plimbare în Cugir, undeva-n august,

dup-un rostogol în roua dimineții,

 în tren, în drum spre bunici,

 în parc cu băieții mei de cartier,

captivat de minge.

am să vă povestesc

o grămadă de lucruri. de miercuri încolo, pe cuvântul meu de retriever

Imi caut nevasta!

Am 6 ani jumate, pedigree și-o personalitate debordantă. De frumos, au căzut alții de acord că-s cel mai cel. Mai multe detalii și poze despre/cu mine, găsiți aici, pe blog. Pentru si mai multe detalii, contactati-o pe S. Si nu uitati: sharing is caring!

dacă

n-ar fi bătut vântul și n-ar fi fost frig, aș fi fost iar în parc, dând o tură de lac. aproape 6km adică. cel puțin asta am făcut ieri, de dimineață, împreună cu unchiul V, și iar seara, romantic cu S la apus. a, și cred că până la urmă rămân cel mai frumos Golden Retriever sau cel puțin așa mi s-a spus. să rămână scris în piatră virtuală, mi-a promis S că de-ndată ce se-ncălzește o să mă ducă la tură de lac în fiecare sâmbătă și duminică, ba poate chiar și-o zi în timpul săptămânii, când o crește și ziua, nu doar gradele-n termometre

partea proastă e că-ntre timp s-ar putea să dea drumul și la apă-n lac și-atunci vom avea o problemă. adică nu eu, ci S. că eu am să sar direct în ea. să fac mai degrabă tura de lac înot

ce mă mai distrez eu

când S face cartofi au gratin și spală vase la al doilea rând de mâini și sparge-o farfurie-n toată bucătăria. pretenții de bucătăreasă, degeaba! și nu dădeam din coadă și târcoale destul când, încercând să-mi blocheze intrarea-n bucătărie (de teamă să nu ma bag în cioburi), a dat de pământ și borcanul de ardei capia copți. o garsonieră, toată un loc al crimei, iar pe mine m-a scos afară, în fața ușii, c-o minge și-o girafă

surdul n-aude, dar le potrivește

- Cum îl cheamă?
- Rață.
- Cum?
- Rață!
- Russell? Un nume englezesc, nu?

poate că tocmai din empatie

față de S, care mai mult a bolit decât să zen wee ăsta, sau poate din spirit de echipă, mi-am zis să cad și io la pat. și uite-așa, sâmbătă dimineață, printre muci și frisoane, S a observat c-am început să merg ciudat. panică, panică! am sunat la vetul nostru de viață salvator, e plecat pe coclauri până miercuri. ce te faci, ce te faci?! cum ma-ncolăceam cam fani, S s-a pierdut cu firea (când nu se pierde S cu firea în ceea ce mă privește?!) și-a zis, fie, hai să mergem la clinica de peste drum, că poate mor fără martori. un atispastic injectabil și-o sută de lei aruncați pe geam mai târziu, îs mai șchiop decât ieri, fără diagnostic. dacă stați de vă întrebați, pentru durerile de oase și articulații se fac de regulă anti inflamatoare, dar dacă absolventa de spiru haret a crezut de cuviință c-oi avea mai degrabă un deranjament stomacal, nah, ce era să zica o licențiată-n drept?! să se pună stâng?! deci, nu ne rămâne decât s-o ardem naturist până miercuri: S are să-mi cumpere niște tablete cu gheara dracului și-are să mă țină sub observație

căcăciosu' roade osu'

nu, nu ne-au taiat netu', dar uite că deja s-a făcut o lună-n care n-am avut chef să scriu, preferând s-alerg mai degrabă în parc. zăpada s-a topit, astă seară am mai găsit o minge, S m-a alergat de mi-a scos ficații, unde mai pui că duminică dimineață am fost în Herăstrău. de poveste. dar nu despre asta vroiam să vă povestesc.
ci de faptul că-ntre timp am mâncat și-o batistă. aș fi fost tentat să zic că lumea nu mai folosește batiste din bumbac. sau poate că tocmai nu le mai folosește si de-aia le-aruncă pe jos, culmea, să am io ce mânca. asta n-ar fi fost o problemă-n sine, cât a fost să diger bumbacul. și ca să nu mă complic, am zis să-ncerc altă strategie de ieșire. cât a fost S plecată, am făcut împrăștiat în toată casa: în pat, lângă pat, pe sub pat, o lecție de complemente circumstanțiale. nu si circumstanțe atenuante când a sosit S acasă și m-a troznit între ochi că n-am putut să-mi găsesc alt loc decât în mijlocul patului. adio program de liniște al asociației, la cum învârtea mașina de spălat plapuma la 1 200 de rotații. ce pot să v-asigur însă e că nu mai prezint risc de ocluzie intestinală, deci noi să fim sănătoși și plapuma spălată.

porc pe bancă

azi e mai degrabă ziua

în care Bowie si-a lansat primu' single în zece ani, deși poate tocmai de aceea, de zi specială, fericire și Bowie-heavy-rotation playlist, vroiam să vă povestesc de cum mănânc eu șervețele-n general și când mi-e foame-n special. nu că n-aș mai avea mâncare, ca-n dățile când rodeam pietre de foame, se-ntâmplă doar fiindcă simt că nu-mi pică bine royal. ce-a trăznit-o și pe S cu schimbările astea de regim, nu știu, că doar n-am mâncat fără motiv numai pro plan de când am scăpat de babesioză. cert e c-aseară mâncam bucăți de gheață, iar azi m-am întors la trufandalele mele favorite: șervețele cu muci. bineînțeles, castronul e plin de mâncare. v-am pupat pe portofel și trufă, v-am lăsat cu tata lor, pe mine mă găsiți în parc

se pare că iar ninge

Retriever. Rață Retriever.

azi, duminică, 9.12.2012, am șase mingi. cele patru de care știați plus una roșie, pe care-am mirosit-o-ntr-un boschete și nu m-am mișcat până nu i-au intrat toate crengile-n ochi lui S, doar, doar a reușit să ajungă la ea. PLUS, acum c-am depășit cifra magică de basm cinci, mi-am zis ca a șasea să fie ceva mai special, precum o minge de baschet de exemplu. go tigers! curiozitatea mea rămâne însă de ce rasă ar trebui să fii să-ți pierzi mingile-n ritmul în care eu le găsesc. their loss, my gain, S's headache, nu de alta, dar am impresia ca mingea aia de baschet o să ajungă direct în coș. coșul de gunoi

revenind la promisiunea pe care mi-a făcut-o, ridicați mâna de pe telefoane: situația e sub control. aseară, deși mai degrabă azi dimineață la trei, am fost șamponat și plin de clăbuci. păcat că ploo, că tot a câine ud miros, deși, măcar a un câine ud curat

a promise is a promise

că sunt fan mingi, asta o știați. ce nu v-am spus însă e că azi, 6.12.2012, dețin patru mingi de tenis, iar S nu are nici un merit. cum așa? ei bine, mi le-am apropriat pe toate, rând pe rând, din parc. pe doo le-am găsit printre frunze, pe una aproape c-am șterpelit-o din mâna cuiva, iar una mi-a fost dăruită de-un plimbăreț. azi am găsit o a cincea, am adus-o-n casa, însă am spus mai sus că dețin doar patru fiindcă, în timp ce S se spăla pe cap, io nu mă spalam de păcate, ci o mâncam. chiar și așa, și asta am dorit să se consemneze, e faptul că S mi-a promis că-n weekendu' asta, fie ce-o fi, cădea-i-ar ochii-n gură de somn, adormire-ar geamantan în gară, ARE SĂ MĂ SPELE CU ȘAMPON și-apoi mă va peria cu peria pe care O VA CUMPĂRA TOT ÎN WEEKEND, fie ce-o fi, somn cât nu va dormi. să rămână așadar înscris în piatră virtuală că, de luni dimineață mă va găsi la fel de-mpuțit, mă bazez pe voi să sesizați organele competente

C-41

de azi e iarnă,

ce-o să mă fac?! o să mă rostogolesc în zăpadă, aia o să fac

îmi plăcea mai mult

când era soare și cald și mergeam în Herăstrău, să profităm de ultimele zile de vară. cum mi-era interzis să m-apropii de apă și trebuia să plonjez în ceva, am ales lanu' de boscheți

de la atâta plonjat normal că mi se făcea sete, așa c-apoi mergeam la cișmea, să mă hidratez

mai citeam o carte, mai stăteam la soare

și-apoi cădeam lat, și-o rugam pe S să mă duc-acasă pe bicicletă

deci aș vrea ca toamna să fie numai ultime zile de vară

ce mă mai distrez când ploo

și S trebe să mă spele pe lăboanțe de fiecare dată când urcăm în casă. judecând după pătrățelul în care mă-nghesuie aș zice că și ea se distrează de cât de pliabil mi-s

uite mingea, nu e mingea